Proiectul ”Poetica elementelor” – acvaticul
Motoul secțiunii acvatice:
Modul în care tu privești apa vorbește despre tine, mai bine decât tu însuți poți vorbi.
Am plecat de la acestă idee, în urma experiențelor mele. Interpretările care vor urma nu sunt decât personale, bazate, uneori, pe lecturile pe care le-am parcurs cândva. Voi încerca să interpretez fotografiile pe care mi le-ați trimis, cu speranța că acest tip empiric de interpretare nu va deranja pe nimeni.
Cei capabili de a visa, de a contempla, sunt și capabili de emoție estetică. De multe ori, o fotografie luată într-un anumit fel arată, poate neintenționat, acest tip de emoție care, în cele din urmă, nu demonstrează decât finețea artistică a făpturii umane, în demersul ei existențial. De multe ori, o fotografie e doar o fotografie: am fost acolo sau dincolo și vreau să păstrez această amintire. Pentru mulți însă, o fotografie ”vorbește” chiar dincolo de timp sau de cei care se regăsesc în ea. Alegi cutare cadru și nu altul pentru că ACEL cadru e cel mai important pentru tine în acel moment.
Dar ce spune despre tine un cadru? Multe!
Acum despre fotografiile care conțin peisaje acvatice. Știm bine că locurile acvatice predispun în primul rând la visare și că influența binefăcătoare a prezenței apei e terapeutică pentru un suflet aflat în mai multă sau mai puțină suferință.
Apa deschide calea idealizării prin reflecție. Lumea reflectată în apă este aceeași și e, totuși, alta. Gaston Bachelard vorbea chiar de un ”narcisism cosmic”, în sensul că lumea este o frumusețe care se (auto) contemplă în apă. Ori acest tip de contemplație în oglinda pură a apei trimite, în psihicul nostru, la un arhetip: visele în care este prezentă apa sunt vise ale îngrijorării, dar și ale (în)minunării.
Apa, așa cum se vede în fotografiile voastre, este, desigur, de foarte multe feluri.
Apa liniștită și limitată, clară, lacul, ”ochiul cosmic” în care se răsfrânge cerul, va vorbi despre o fire melancolică și visătoare, împăcată cu sine, stabilă sau despre o ființă sătulă de vacarmul lumii și dornică de liniște, de regăsire de sine. De aceea, fotografiile în care apare lacul linistit, balta, digul, laguna arată dorul ființei umane de stabilitate, de ordine, de profunzime. În varianta picătură sau pahar cu apă, apa clară reprezintă o limitare, paharul cred că ar fi o auto-limitare, picătura e o limitare impusă de exterior. Ea trebuie depășită. Paharul, ca și digul sunt limitări resimțite mai mult sau mai puțin neplăcut de cel care le privește. Unii desfid nesfârșirea mării și, prin urmare, digul, limitat și corect trasat, le oferă senzația de stabilitate. Piscina e o variantă auto-limitativă trecătoare. Piscina dă sentimentul stabilității absolute, de aceea este așa des căutată ca loisir. Piscina, acvariul și parcul de distracție corup ființa umană de la adevărata frumusețe a apei, o fascinează cu imediatul lor și o limitează. Înotul în piscină e bun pentru cei care au o viață foarte încărcată și stresantă sau pentru cei care duc o viață sportivă, foarte activă. Pentru firile poetice, piscina nu are nicio importanță, ele vor căuta aproierea mării sau liniștea lacului.
Apa liniștită, dar ilimitată, marea, eventual la răsăritul sau la apusul soarelui, oglinda ei mișcătoare conduce la senzația de trecere (ușoară) a timpului. Nu e o trecere apăsătoare, cu toate acestea. Dacă e întuneric, marea devine apă neagră. Va fi pe placul celor cu trăiri profunde, cu singurătăți abisale, cu suferințe ascunse. Apa neagră e plină de amintiri și regrete, firile sportive, colericii, nu o vor aprecia, dar melancolicii vor găsi în ea o stare poetică fără sfârșit. În vise, apa neagră e aducătoare de neliniște, de vești rele.
Apa clară, dar proaspătă, jucăușă, va vorbi despre firile active, despre cei care se plictisesc de liniștea lacului și preferă jocul de apă: râul, cu imensitatea lui vorbește despre cei cu o voință aparte, tenace, despre învingători. Râul, eventual traversat de poduri istorice, râul în care vedem unduindu-se bărci sau la marginea căruia plutesc locuințele lacustre, este alegerea celor puternici, hotărâți, determinați. Râul mare este, asemeni mării, aparent ilimitat, de aceea dă și sentimentul nemărginirii, dar și al încrederii în sine.
n varianta cascadă, râul este alegerea firilor îndrăznețe, care nu știu ce înseamnă ”nu se poate”. Cascada predispune la acțiune, la puterea de a admira FORȚA naturii. Firile melancolice, introvertite, nu pot acorda mare credit cascadelor.
Apa jucăușă din parcurile de distracție sau din fântânile arteziene vorbește despre firi ludice, vesele, pozitive. Sau vorbește despre firi diferite în momentele lor ludice.
Pârâul, pârâiașul vorbesc despre natura care se copilărește. Fiind foarte limitate, dar mereu proaspete, pârâiașele vor fi pe placul celor sănătoși, crescuți în tangență cu natura, fără inhibiții. Pârâul rece de munte este locul predilect al copiilor sau al ființei umane care vrea să rămână copil. Este preferatul ființelor raționale, elaborate, clare, fără ascunzișuri.
Ploaia… ploaia este, consider eu, sau o enervare continuă, prin monotonia ei, sau o preferință a firilor poetice: perdeaua de ploaie amintește de iubiri trecute, de fascinații care nu mai sunt. Ea inchide priveliștea lumii, dar deschide ființa în interior
Fotografiile voastre acvatice au fost supuse unei analize de către trei fotografi profesioniști, pe care i-am rugat să-mi acorde sprijin, în obținerea unui feed-back. Cum nu are nimeni timp de jurizări, am primit cele trei liste separat și a rămas ca eu să văd ce decizii voi lua. Cum toate cele trei liste mi se par valoroase, am să vă fac o sinteză a lor, respectând ochiul specialiștilor. Mai întâi anunț juriul, format din : Ionuț Sinescu (UK), ALD Lucian (Botoșani) și Mihai Kaizer (București). Primii doi, foști elevi ai Laurianului.
Criteriilor mele au răspuns cei din juriu cu următoarele:
1. Cea mai profesionistă fotografie: Dan Manoilă, “Vedere din Nisa” (2 voturi din 3)
Varianta 2: Alexandru Mihai Sîrbu, ”Imagine din Vancouver ”(1 vot).
Varianta 3: Crina Ban, ”Marea Caraibelor, Cayman Islands” (1 vot).
Dan Manoilă, vedere din Nisa
Crina Ban, ”Marea Caraibelor, Cayman Islands”
Alexandru Mihai Sîrbu, ”Imagine din Vancouver ”
2. Cea mai emoționantă fotografie:
Varianta 1: Roxana Corduneanu, ”Râul Sf. Laurențiu, Montreal”
Varianta 2: Ionuț Mandanac, Ohrid, Macedonia (1 vot)
Varianta 3: Ancuța Ilași, Plage de cap Ferret, Franța (1 vot)
Roxana Corduneanu, ”Râul Sf. Laurențiu, Montreal”Motivație: am ales acest cadru ce are ca element central acel om pe gheață, ce reflecta atât bucuria personajului, dar și grija privitorului asupra faptului de a nu se rupe gheața. Mai există și acel om din departare,de lângă gard, ce pare a avea aceeași temere. (ALD Lucian)
Ionuț Mandanac, Ohrid, Macedonia
Varianta 3: Ancuța Ilași, Plage de Cap Ferret, Franța (1 vot)
3. Cea mai spectaculoasă fotografie – în ideea unei fotografii ce crează spectacol :
Varianta 1: Emanuel Ștefănescu, Jade Buddha Temple, China
Varianta 2: Iustina Bădărău, Cabo da Roca, Portugalia
Varianta 3: Ancuta Ilasi, ”Place des Quinconces, Bordeaux”.
Emanuel Ștefănescu, Jade Buddha Temple, China
Ancuta Ilasi, ”Place des Quinconces, Bordeaux”.
4. Viitori /deja fotografi profesioniști – Roxana Corduneanu, Dan Manoilă ( foarte bune cadre Vedere din Nisa și Sète)- 2 voturi, Alexandru Mihai Sîrbu-2 voturi (cadru cu statuia pe mal si Vancouver BC), Roxana Sârghi – (cadrele din Slovenia),Nicu Poenariu (cadre bune Laurianul acvatic si Insula Mahe, Seychelles), Ionuț Mandanac .
Alte variante: Manuela Crețu.
5. Propuneți 3 fotografii pentru vot popular: George Langa, Andra Agachi, Nicu Poenariu- 3 voturi.
Alte variante: Ovidiu Nicolaiciuc, Iulian Andronachi, Crina Ban (”Marea Caraibelor, Cayman Islands”), Ioana Pantiru ( ”Marea Nordului la Aberdeen”)
Fotografia care a întrunit aprecierile voastre:
Laurianul acvatic, de Nicu Poenariu
Sper că experimentul acesta a fost pe placul atât al participanților, cât și, mai ales, al privitorilor.
Nu pot fi decât mândră de spiritul artistic al elevilor și foștilor noștri elevi: următoarea temă a proiectului nostru este PĂMÂNTUL (cu toate variantele posibile: casă pe pământ, copac, munte etc.)
Sper, cu acestea, să vă provoc la participare și să vă asigur de toată prețuirea mea!
Premiul meu, personal, pachețelul cu ciocolată, merge, așadar la DAN MANOILĂ! Felicitări!!
Prof. dr. Elena Agachi
