I S T O R I E
Şcolile pentru învăţămîntul secundar erau destul de rare în Moldova în mijlocul secolului al XX-lea, doar Iaşul, vechea capitală şi din 1858, Bârladul având asemenea aşezăminte. Minţi mai luminate au stăruit pentru a întemeia şi în Botoşani, pe atunci al treilea oraş ca mărime al ţării, o şcoală secundară în care fii cetăţenilor urbei dar şi ai locuitorilor din zona de nord a Moldovei să-şi poată continua studiile primare care le asigurau doar un fundament, un nivel minim de cunoştinţe. Gimnaziul din Botoşani a luat astfel fiinţă în 1859, anul care a rămas în istoria românilor ca an al înfăptuirii Unirii Moldovei şi Ţării Româneşti, premisă a României Mari şi a evoluţiei ulterioare spre modernizare şi reintegrare în Europa; la 22 august 1859, Ministerul din Iaşi dă ordinul nr. 6568 adresat Comitetului de inspecţiune al şcolilor publice din Botoşani, document ce poate fi considerat actul de naştere al Gimnaziului ce va deveni Liceul „Laurian” de mai târziu. Prima zi a cursurilor pentru cei 12 elevi înscrişi era de 6 septembrie 1859, profesori fiind (la toate obiectele) Vasile Paulini si Ioan Veniamin Adrian, primul patriot si cumpănit, celălalt mason si dinamic, ambii slujitori entuziaşti ai Şcolii nou înfiripate ce pornea la drum ca dotare cu: „patru bănci de brad, o masă un scaun de ulm şi o tablă neagră”.
Legea învăţămîntului din 1864 a schimbat fundamental structura învăţămîntului românesc şi în acest context profesorii şi directorii tânărului Gimnaziu fac intervenţii, cereri dar şi sacrificii pentru înfiinţarea unui curs superior, echivalent al liceului de astăzi, eforturile lor fiind răsplătite la 15 ianuarie 1868 prin deschiderea oficială a claselor a V-a si a VI-a. Prin această nouă ctitorie ei au înţeles primii că în Botoşani, unul din marile oraşe ale României de atunci, aflat în plină evoluţie demografică şi economică, existenţa Liceului ar fi determinat o creştere substantială a numărului celor cu studii secundare complete, care şi-ar fi putut desăvârşi educaţia urmând şi studiile superioare în facultăţi, a celor cu o pregătire temeinică ce le-ar fi permis o mai rapidă integrare în societatea modernă ce se prefigura, o creştere a nivelului cultural benefică pentru toţi cetăţenii urbei. Anii care au urmat au confirmat toate acestea şi au consolidat ceea ce ei începuseră in 1868, Liceul devenind nu numai o simplă instituţie şcolară, ci un focar de cultură, gazdă a numeroase acţiuni si activităţi, care a dat oraşului şi ţării personalităţi de seamă ale vieţii culturale, ştiintifice, economice, dar şi buni români, oameni cu o pregătire aleasă, capabili să se integreze în societatea românească pe care au dinamizat-o.
Liceul din Botoşani va trece repede de greutăţile inerente începutului si, după 1885 – când elevii şi profesorii săi se mută în clădirea nouă, „Palatul” cum o numea Nicolae Iorga, iar denumirea oficială este schimbată în Liceul „Laurian” – ajunge la deplină maturizare. Apar „Spiritul Laurianului” şi „Familia Laurianului” (sau „Galaxia Laurian„, cum a numit-o Octav Onicescu) ilustrate de mari directori: Constantin Savinescu, Ioan V. Luca; profesori de seamă ca Nicolae Răutu şi Emil Tocarschi, elevi si absolvenţi pe care talentul, inteligenţa, fondul de cunoştinţe acumulate i-au plasat în elita culturii şi ştiinţei româneşti: Nicolae Iorga, Octav Onicescu, Simion Sanielevici, Ion Simionescu sau în panteonul eroilor care şi-au făcut datoria până la capăt jerfindu-se pentru îndependenţa ţării, Ion Elefterescu sau Dimitrie Lemnea; toţi aceştia fiind doar câteva exemplificări dintr-un lung şir pe care spaţiul ne obligă doar s-o aminitim.
Legea din 1898 si perioadele de ministeriat ale marelui om al şcolii care a fost Spiru Haret şi-au făcut resimţite efectele benefice şi la noi, la început de secol şi mileniu Laurianul fiind una din instituţiile prestigioase ale învăţământului românesc în care profesori şi elevi realizau – şi realizează eforturi comune pentru asigurarea unui nivel înalt al procesului educativ.
Aceeaşi emulaţie spirituală este resimtită şi în perioada interbelică. Modificările survenite în procesul educativ au influenţat favorabil însuși destinul Laurianului.
Coordonatele activităţii educaţionale s-au înscris la prestigioasa şcoală botoşăneană pe aceleaşi repere ca şi în perioadele revolute: seriozitate, muncă enormă şi foarte mult profesionalism. Faima dobandită de profesorii şi elevii Liceului a devenit în epoca proverbială. A fi elev al Laurianului echivala cu un statut invidiat de cei mai multi dintre membri colectivităţii.
H I S T O R Y
Les écoles pour l’enseignement secondaire étaient assez rares en Moldavie au milieu du XIX-e siècle; seuls, l’ancienne capitale Iassy et Bârlad en avaient. Á l’instance des esprits éclairés on en a fondé une à Botoşani, étant à cette époque la trosième des plus grandes villes de cette région. Les fils des citoyens de la ville et des habitants du nord de la Moldavie pouvaient y continuer leurs études primaires mais qui ne leur assuraient que le minimum de connaissances. Le gymnase de Botoşani a été fondé en 1859, l’année qui est restée dans l’histoire des Roumains celle de la réalisation de l’Union, premisse la Grande Roumanie et de l’évolution ultérieure vers la modernisation et la réintégration dans l’Europe.
Secondary schools were scarce in Moldavia by the middle of the 19th century; only Iassy, the old capital and, starting with the year 1858, Bârlad, have been having such establishments.
Educated people dwelt on laying the foundations of a secondary school in Botoşani, the third town of the country by then, in which the inhabitants of the country provincial town and also those who lived in the northern part of Moldavia could round their elementary schooling, which only ensured them a minimum level of knowledge. Thus the Botoşani gymnasium was set up in 1859, the year which remained in the Romanians’ history as that of achieving the Union, the premise of the Rounded Romania and of the subsequent development towards modernization and the European reintegration..
Die Mitte des XIX. Jahrhunderts kennzeichnete sich durch eine besonders kleine Zahl der Sekundärschulen in der Moldau. Nur Jassy, die alte Hauptstadt und, ab 1858 auch Bârlad hatten solche Stiftungen. Kluge, vernünftige Menschen bestanden auch in Botoşani, die damals die dritte Stadt – der Grösse nach – im Land war, auf die Gründung einer Sekundärschule, wo sowohl die Einwohner der Gegend als auch andere Bewohner der nördlichen Moldau die Grundkhenntnisse erweitern könnten. Die Studien sollten nur den Anfang eines langen Wegs auf dem Gebiet der Wissenschaft bedeuten. Es entstand so des Gymnasium in Botoşani, im Jahre 1859; das ist das Jahr der Vereinigung, Voraussetzung des Grossen Rumäniens und der späteren Entwicklung zur Modernität und europäischen Einsetzung.
1859
Înființarea Gimnaziului din Botoșani, în anul Unirii, este un semn al interesului locuitorilor acestui oraș pentru modernizare. Școala era rezultatul eforturilor unor „minți luminate” și reflecta importanța Botoșaniului în România nou formată.
Vasile Paulini a fost primul director, între 1859 -1862
1868
Gimnaziul, înființat în 1859, se transformă în Liceul din Botoșani.
1885
Mutarea în noua clădire – Palatul. Prin Înaltul Decret Regal No.2280 din 15 octombrie se aprobă ca liceul să se numească LICEUL LAURIAN.
1898
Este realizat steagul liceului, tricolor, cu portretul lui Laurian , brodat, în centru, iar pe verso stema regală.
1909
Aniversarea a 50 de ani de la înființarea școlii .
1948
Liceul Laurian este redenumit, după noua reformă, comunistă, a învățământului – Școala de băieți numărul 1.
1960
Denumirea este schimbată din nou în Școala Medie „August Treboniu Laurian”.
1965
Școala devine, liceu – Liceul „A. T. Laurian”.
1999
Prin dispoziția nr.115 a inspectorului școlar general Corneliu Picealcă, în conformitate cu ordinul M.E.N. nr. 3801, se dispunea funcționarea școlii cu denumirea de COLEGIUL NAȚIONAL „A.T. LAURIAN”.
2007
Darea în folosință a corpului C, în spatele cantinei.
2008
2008, 3 noiembrie, este ziua în care elevii Laurianului s-au mutat în corpul nou, corpul B.
2020
COVID 19
1234567890